Gustul vieții se învață: ce am înțeles despre miros, prezență și bucurie după ce le-am pierdut
Te-ai gândit vreodată cât de mult din bucuria vieții vine prin gust și miros?
Fie că este vorba de aroma cafelei dimineața, de savoarea unui vin, de mirosul pielii cuiva drag sau de gustul unei roșii coapte în soare, aceste simțuri ne țin ancorați în prezent, în viață, în emoție. Iar atunci când ele dispar – chiar și pentru o vreme – realizăm cât de esențiale sunt.
Nu am realizat cât de importante sunt gustul și mirosul în viața mea… până când le-am pierdut. După ce am avut COVID, aceste simțuri s-au estompat aproape complet. Nu m-am născut cu un simț al mirosului sau al gustului extraordinar, iar pentru mine a fost întotdeauna nevoie de muncă susținută pentru a le dezvolta. Dar după COVID, a trebuit să o iau de la zero.
A fost frustrant, mai ales atunci când cursanții mei simțeau aromele mai bine decât mine. Pentru unii dintre noi, aceste simțuri sunt mai dezvoltate în mod natural, dar în acel moment am înțeles că nu e despre mine. Este despre ei. Despre cât de mult pot să-i ajut. Așa am început să creez noi metode prin care ne putem exersa și rafina simțurile. Această înțelegere m-a motivat să continui să învăț, să mă adaptez și să creez experiențe care să-i ajute pe ceilalți să exploreze cu adevărat lumea simțurilor.
Mirosul este un vrăjitor puternic ce te transportă peste mii de mile și prin toți anii vieții tale.
Helen Keller
Îmi amintesc cu drag de o sesiune în care cineva își dorea să se împrietenească cu gustul și mirosul legumelor. Era sezonul roșiilor, așa că am pornit într-un mic experiment: am căutat soiuri diferite, le-am analizat forma, culoarea, le-am mirosit și apoi le-am degustat. Am trecut dincolo de expresia „roșia nu are gust” și am început să înțelegem împreună care este gustul ei, cum diferă în funcție de soi și care dintre ele ne aduce cea mai mare bucurie.
Altcineva, din cauza unei boli autoimune, nu putea consuma alcool, dar a fost încântată de ideea de a descoperi bucuria vieții prin gust și miros. Am folosit uleiuri esențiale și am explorat împreună mirosurile asociate cu siguranța, cu frica, cu liniștea sau cu productivitatea. Ne-am jucat și cu ceaiurile – pasiunea ei – până când a ajuns să-și creeze propriile combinații de plante, în funcție de ceea ce simțea că are nevoie în acel moment.
Uneori mă ajută să-mi amintesc că un bun antrenor nu trebuie să fie neapărat și cel mai „performant jucător”. A fi alături de cineva în procesul de descoperire necesită alt set de abilități – empatie, intuiție, răbdare.
Recunosc, nu îmi place să mă numesc „coach” de miros sau „antrenor de gust”. Par mult prea tehnice. Dar știu că mă pricep să creez spații în care oamenii încep să-și redescopere simțurile. Nu toată lumea se naște cu un miros fin sau un gust educat. Și da, aceste simțuri pot fi pierdute – temporar sau definitiv. Dar cred cu tărie că, dacă poți simți un miros foarte puternic și neplăcut, prin antrenament, vei învăța să percepi și cele mai fine și plăcute.
Acum, la patru ani după pierderea acestor simțuri, mă simt norocoasă: le-am recăpătat. Cu muncă. Cu răbdare. Cu joacă.
Ce se întâmplă într-o conversație cu mine?
Este o discuție de explorare – sinceră și fără așteptări rigide.
Vorbim despre:
- Ce rol joacă simțurile în viața ta acum
- Dacă există ceva ce vrei să redescoperi (sau să simți diferit)
- Ce tip de exerciții sau experiențe senzoriale ți s-ar potrivi
Poate fi un prim pas, o simplă curiozitate sau începutul unei călătorii mai profunde. Nimic nu e impus, totul e despre tine.
Despre mine
Sunt Ana Maria Toader, somelier și oenolog, lucrez cu vinul de peste 10 ani și ajut oamenii să se conecteze cu esența naturii, bucurându-se de viață prin gust și miros. Nu sunt „coach”, dar sunt un ghid bun în această călătorie senzorială.
Dacă vrei să te bucuri de un pahar de vin mai profund, să înțelegi mai clar relația ta cu mâncarea, sau simți că ai pierdut contactul cu gustul, cu mirosul sau pur și simplu cu bucuria lucrurilor simple, s-ar putea să te pot ajuta.
Dacă simți că vrei să vorbim, scrie-mi.
Fac asta cu drag, pentru că știu cât de mult poate însemna o singură conversație sinceră despre ce simțim — la propriu și la figurat.
