Gustul fiecăruia e standardul
Cum mi-am amintit de ce iubesc vinul – dincolo de snobism și etichete
Anul acesta am participat la două târguri de vinuri: Revino Wine Show, unde am fost la standul Cramei Velo, și Hai cu Pluta, unde am mers ca simplu vizitator – de data aceasta împreună cu iubitul meu, V.
V. nu este „om al vinului”.
Nu lucrează în domeniu, nu folosește termeni tehnici și nu caută note de vanilie, piele sau condimente. El construiește nave și iubește un vin bun, un whisky bun și bucuria clipelor simple. Pentru el, vinul se împarte în două categorii:
👉 Îmi place sau nu îmi place.
Recunosc, mi-a fost de mare ajutor. M-a readus cu picioarele pe pământ.
Pentru că, fără să realizez, în goana „profesionistului” care vrea să se încadreze în lumea vinului, am uitat de ce am început:
să aduc vinul mai aproape de oameni.
De prietenii mei – cei cunoscuți și cei pe care încă nu i-am întâlnit.
Cum împart prietenii mei vinul 🍷
Dacă ar fi să traduc limbajul real al prietenilor mei când vine vorba de vin, ar suna cam așa:
îmi place / e bun
nu îmi place / nu e bun
e „baubil” (nu l-aș cumpăra, dar dacă îl mai întâlnesc, nu îl resping)
merge (dacă vreau ceva alcool și berea nu e o opțiune)
seamănă cu „vinul lu’ taicamiu” – oxidat, dar cu gust de amintiri
Dacă ești om al vinului, sunt convinsă că ai auzit aceste expresii și, poate, le-ai judecat puțin.
Dacă ești om care doar vrea să se bucure de viață, probabil le folosești deja. Și vreau să-ți spun ceva simplu:
E perfect așa cum te exprimi.
Până la urmă, gustul tău e standardul tău. Tu ești consumatorul – persoana cea mai importantă din lumea vinului.
Iar cramele și experții au datoria să se adapteze limbajului și nevoilor tale.
Vinul ca punte între oameni
La Hai cu Pluta, am primit o lecție de umanitate și autenticitate. Deși cu o săptămână înainte susținusem o prezentare pentru 70 de persoane și primisem feedbackul „folosești cuvinte prea complicate”, acolo, printre oameni simpli, am înțeles cât de mult m-am îndepărtat de esență.
L-am lăsat pe V. – să meargă singur la standuri, să guste, să întrebe. Eu doar am privit.
Am intervenit la câteva standuri, explicând că preferă vinurile albe, cu aciditate moderată. Cu excepția unui singur reprezentant, nimeni n-a înțeles.
Unul chiar s-a simțit ofensat când V. a spus simplu:
„E acru. Nu îmi place.”
Pentru mulți specialiști, acid și acru sunt lumi diferite.
Dar pentru majoritatea oamenilor, gustul e simplu: dulce, amar, acru, sărat, umami.
Și da, pentru publicul larg, acru = acid.
Dragi specialiști în vinuri…
Când un om spune că vinul e acru, nu jignește oenologul. El doar exprimă, în limbajul lui, că aciditatea e prea mare sau prost integrată.
Când spune că vinul e „oțet”, nu o face din răutate – doar simte oxidarea, fără să știe cum s-o numească.
Cum putem apropia oamenii de vin dacă, în loc să îi ascultăm, îi corectăm?
Poate că nu toți știu vocabularul tehnic, dar ei sunt cei care cumpără vinul.
(V., de exemplu, a plecat acasă cu cinci sticle cumpărate – fără reduceri, fără mostre gratuite – doar pentru că i-au plăcut.)
Și mai e ceva: în lumea în care trăim, puțini oameni mai au timp, chef sau disponibilitate să învețe despre vin.
Dacă e prea complicat, e out. Ca orice produs, și vinul trebuie să fie user-friendly – ușor de înțeles, accesibil, autentic.
Când vinul e prea cald și snobismul prea rece
La un stand, am cerut voie să fac o observație:
„Vinul roșu e mult prea cald pentru a fi savurat corect.”
Răspunsul a venit senin:
„Dacă îl servim la temperatura potrivită, se termină prea repede.”
Mi-am dat seama atunci cât de ușor uităm că în centrul experienței e omul, nu sticla.
Așa că am ales să plec, cu gândul că vinul bun merită și un gest de respect.
Nu înainte de a cumpăra o brânză artizanală de la ZADA, făcută cu grijă și pasiune de Cristina Dumitrescu – una dintre puținele brânzeturi românești pe care le recomand oricând.
La Revino, lucrurile au stat diferit.
Standuri, poate o idee, mai bine organizate, vinuri din gamele de top, public wannabe connaisseur.
La început, asta mi-a provocat dureri de cap și scurtcircuite neuronale 😅, dar după experiența de la Iași am înțeles ceva:
Unii oameni, când vine vorba de vin, vor să pară că știu, doar ca să nu se simtă judecați.
Și îmi cer scuze că i-am judecat la rândul meu.
Privind înapoi, cred că ei se simțeau descalificați ca și consumatori dacă nu păreau „cunoscători”.
Adevărul simplu: gustul tău e standardul
Un curs de sommelier nu te face expert, iar certificările internaționale nu îți spun ce îți place.Te pot ghida, dar doar tu poți decide ce vin îți aduce bucurie.
Eu studiez vinul din 2012, l-am făcut, l-am gustat, l-am povestit. Și tot mai am de învățat. Dar astăzi știu sigur un lucru:
Gustul fiecăruia e standardul.
Nu există „corect” sau „greșit”. Există doar experiența ta.
Hai să (re)descoperim vinul împreună 🍷
Dacă simți că vrei să te reconectezi cu simțurile tale,
dacă vrei să înțelegi vinul fără snobism și cu bucurie,
te aștept la atelierul „Bucuria Simțurilor” – o experiență dedicată celor care vor să guste, să simtă și să învețe despre vin în cel mai natural mod.
