Ce poate distruge reputația unei crame în 5 minute?
Lucrez în turism vitivinicol de câțiva ani. Deși acum ies mai rar pe teren, uneori însoțesc grupuri de pasionați de vin care vor să descopere mai mult din această lume. Zilele trecute, într-un astfel de tur, am vizitat 6 crame în doar câteva zile.
La 5 dintre ele, Busuioaca de Bohotin a fost prezentată ca soi românesc. La cea de-a șasea, somelierul a insistat că Busuioaca nu este un soi românesc, ci Muscat Rouge de Frontignan.
Eu am intervenit și am spus: „Fiind cultivat în România de câteva zeci de ani, putem spune că Busuioaca are cetățenie română.” E ca și cum ai trăi 30 de ani într-o altă țară, copiii tăi s-ar naște acolo, ar avea cetățenia acelui loc… dar cineva ar insista că sunt „tot români”.
Până aici, o diferență de opinie — nimic grav.
Dar apoi a venit bomba: „Eu servesc consumatorul. Datoria mea este față de consumator, nu față de patron. Bineînțeles că domnului X (patronul) am să-i spun că Busuioaca e soi românesc, dar consumatorilor… nu.”
Am rămas fără cuvinte. Mai ales că acest coleg este recunoscut în lumea somelierilor din România.
Și a continuat: „Dacă știam că domnii cunosc vinul și că tu ești din domeniu, nu te-aș fi contrazis.”
Pardon? Ce legătură are cine sunt eu? Putea fi oricine altcineva. Iar dacă 5 crame spun același lucru, iar tu — ca reprezentant al celei de-a șasea — susții exact opusul, pe cine servești, de fapt?
Și ce imagine lași despre cramă și despre meseria ta?
🎯 De ce e important să știi să faci angajări?
Pentru că nu angajezi doar oameni cu diplome, ci ambasadori ai brandului tău.
Poți avea un om cu experiență, renume și formare… dar dacă îi lipsește respectul față de client, colegi și context, poate sabota imaginea cramei în 5 minute.
Acel somelier nu doar că m-a contrazis cu aroganță, dar a transmis indirect și că ceilalți 5 colegi din crame greșesc. Și că pe patron îl „servește” cu o versiune, iar pe client cu alta.
Dacă lucrezi în turism vitivinicol sau HoReCa, știi cât de mult contează prima impresie. Un gest, o replică, o atitudine — pot face diferența între o experiență memorabilă și una ratată.
💭 Un gând pentru antreprenori și manageri de crame:
- Știi cum vorbește personalul tău cu oaspeții?
- Îi formezi pe noii angajați sau presupui că „dacă are diplomă, știe ce face”?
- Îți servește clientul… sau doar își servește propriul ego?
✅ Cum ar fi putut reacționa altfel?
„Există mai multe perspective asupra originii Busuioacei, dar noi o tratăm ca pe un soi drag românilor.”
Scurt, clar, elegant. Cu demnitate, respect și profesionalism.
Pentru mine, în final, a fost ok. Am norocul să îmi aleg clienții și să fiu percepută ca o persoană cu autoritate în domeniu. Dar experiența a fost penibilă.
Oricât de frumoasă ar fi crama, oricât de „instagramabilă”, de acum înainte o voi evita. Și îmi voi selecta și mai atent partenerii de traseu.
🎤 Diplomația și știința vorbitului în public sunt esențiale. Pentru că în turismul vitivinicol nu vin doar clienți. Vin oameni. Cu emoție, cu întrebări, cu povești.
Și tu trebuie să știi cum să îi întâmpini, nu cum să îi corectezi.
💬 Voi ce ați face? Ați avut experiențe asemănătoare? Ați întâlnit profesioniști care confundă cunoștințele cu atitudinea superioară? Cum reacționați când un om din echipă strică o experiență care ar trebui să fie despre plăcere?
Scrieți-mi în comentarii — chiar sunt curioasă cum vedeți voi lucrurile.
