Nu, nu e doar alcoolul: cum influențează structura percepția vinului

La multe degustări de vin aud: „E tare vinul ăsta, ce alcool are?”

Alcoolul are importanță pentru că influențează textura și structura unui vin… însă nu este totul. Din textura și structura unui vin mai fac parte acizii, onctuozitatea, zaharurile nereducătoare, conținutul de polifenoli și alte elemente chimice aflate în cantități mai mici. Un oenolog știe că echilibrul dintre aceste componente este cel care definește cu adevărat personalitatea vinului, nu doar procentul de alcool.

Poate că adevărata întrebare nu este „ce alcool are?”, ci „de ce îl simt prea tare pentru mine?”. La degustări, mulți oameni caută validare. Vor să știe dacă spun „corect”. Dar gustul nu are corect sau greșit. Are doar sincer sau nesincer. Iar când începi să ai încredere în propriile simțuri, vinul devine mult mai mult decât o băutură.

Textura și structura unui vin sunt influențate puternic de temperatura la care este servit vinul și de preparatul cu care îl asociezi și (deși nu știu să fi fost științific demonstrat) de starea pe care o ai… dacă degusti vinul dimineața sau după o zi de muncă intensă.

Același vin poate părea diferit în funcție de starea ta. După o zi grea, poate vrei ceva rotund și reconfortant. Într-o seară liniștită, poate cauți complexitate și provocare. Contextul schimbă percepția. Iar percepția schimbă experiența.

În servirea unui vin, somelierul este cheia, pentru că el știe cum să servească vinul astfel încât tu să te bucuri de el… poate îl aerează, poate îl răcește, poate îl decantează… totul ține de vin și de moment.

Dar ce faci tu acasă, când nu ai un somelier?

Poți angaja unul pentru ocazii speciale (eu și alți colegi de-ai mei oferim acest serviciu)… sau, și mai simplu, înveți să îți definești propriul standard gustativ.

Fiecare dintre noi are un standard gustativ propriu. Doar că, de multe ori, nu îl conștientizăm. Unii preferă vinuri mai suple, alții caută structură și profunzime. Niciuna nu este varianta „corectă”. Este doar expresia ta. Iar când înțelegi asta, alegerea vinului devine un act de asumare, nu de conformare.

Îmi place să experimentez și îmi place să mă joc cu vinul, așa că la Retreatul de Kundalini și Vin din Măcin, 13–15 februarie 2025, am adus la degustare 3 vinuri roșii: același soi, același an, toate seci, cu concentrație alcoolică similară. Asta se numește orizontală de vin… însă eu am complicat puțin lucrurile și am ieșit din tipar: pe lângă cele 3 Primitivo, am adus și 2 Fetești Negre – una din 2019, din Transilvania, roșu sec, și una demidulce, 2023.

Toate vinurile au fost tratate la fel: aerate în același timp, la aceeași temperatură.

Hai să vedem cum au fost percepute vinurile.

Cele 3 Primitivo, din 2024, cu 13,5% vol. alcool, nu au fost percepute la fel… deși la prima vedere ai fi zis că sunt identice. Unele vinuri s-au simțit mai greoaie, mai compacte, mai „serioase”.
Altele au fost mai rotunde, mai prietenoase, mai ușor de băut.

De ce?

Pentru că încărcătura polifenolică contează enorm. Gradul de extracție contează. Integrarea taninurilor contează. Iar acestea sunt lucruri care se reglează în etapele tehnologice. Stilul de vinificație ales de oenolog poate transforma complet percepția alcoolului.

Eu, pentru că îmi plac vinurile structurate, l-am ales pe ultimul, care mergea foarte bine alături de o friptură de vită sau de muzică bună și reflecție asupra vieții. Alți participanți l-au ales pe primul, cel mai ușor de consumat, cu încărcătura polifenolică cea mai mică.

Feteasca Neagră, deși din 2019, în comparație cu Primitivo, a părut mai greoaie și mai dificil de consumat. Chiar dacă era frumos structurată, îi lipsea onctuozitatea și aromele mai pronunțate… deși se simțeau frumos cuișoarele, ciocolata și prunele uscate.

Vinul dulce, deși roșu, a fost preferatul tuturor. Pentru mine nu a fost o surpriză… pentru că zaharurile nereducătoare îndulcesc taninurile și fac alcoolul să pară inexistent (până în momentul în care vrei să te ridici de pe scaun). Acesta a avut 14,5% vol. alcool, în comparație cu celelalte, care au avut 13,5% și, cu toate acestea, a fost perceput ca având cel mai mic alcool.

În spatele termenilor tehnici – polifenoli, extracție, integrarea taninurilor – se află ceva mult mai simplu: plăcerea. Iar plăcerea nu este standardizată. Se educă. Se rafinează. Se descoperă.

Ce vreau să reții din această postare?

Nu există un standard universal în materie de vin. Gustul tău este cel care creează acest standard. Nu toate vinurile sunt la fel, așa cum nici toți oamenii nu sunt la fel.

Dacă ți s-a întâmplat vreodată să spui „nu știu să explic ce simt”, atunci exact acolo începe munca noastră la Atelierul de Vin și Simțuri. Nu ca să îți spun eu ce trebuie să simți, ci ca să îți dau instrumentele prin care să îți clarifici propriul limbaj senzorial.

Vrei să fii pe lista de așteptare pentru următoarea ediție?
➡️ Rezervă-ți locul aici (durează 30 de secunde)

Iar alcoolul, deși important, nu este atât de important atunci când vorbim despre percepția unui vin în termeni de echilibru, structură și plăcere. Procentul de alcool este o cifră. Experiența este ceea ce rămâne.

Și dacă nu mă crezi, bea 50 ml de vodka shot sau combină-l cu suc de merișoare… să nu crezi că vei consuma mai puțin alcool, doar că este mai diluat.

Nu toate vinurile roșii sunt la fel.
Unele devin superbe lângă o brânză maturată.
Altele au nevoie de context ca să se așeze.

Exact ca oamenii. 🍷

Dacă simți că vrei să înțelegi mai profund ce guști și să îți clarifici propriul limbaj senzorial, te aștept la Atelierul de Vin și Simțuri.

📩 Iar dacă ai întrebări sau vrei să vorbim direct, scrie-mi pe WhatsApp 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top